il priveam discret de la distantza.Ma dadeam indiferenta de prezentza lui,desi eram innebunita.Admiram ce spune,radeam,povesteam,comentam. Adoram subiectele care le deschidea,imi ziceam mereu in minte:"de unde si-a dat seama?" "cum de s-a gandit tocmai la asta?",si continuam sa ma mir de concluziile lui.Gandeste atat de liber!atat de logic![de multe ori..sexual!(nu am nimik impotriva)].Nu-l puteam privi prea insistent din cauza imprejurimii.Nu-l puteam atinge,nu ii puteam spune ceea ce simt pt ca imi era teama de ce va spune,de ce se va intampla,imi era frica de refuzul lui...si mai purtam o frica pe care nu stiu cum sa o descriu.Desi eram tot timpul inconjuratzi de persoane,eram mereu ochi si urechi la el(cat se putea)si intr-un fel sau altul simtzeam ca orice spunea e adresat urechiilor mele...simtzeam.
Privirea,vocea,gesturile lui ma infierbantau din cap pana-n picioare!Ah!am in minte trupul,zambetul,tot ce are legatura cu el!M-a facut dependenta de el!ma vrajit!ma da pe spate!Si nu e din cauza ca sunt amorezata de el,ci pur si simplu felul lui de-a fi e PREA!judeca FOARTE!fatza de restul lumii el chiar E!Cand el imi era"interzis" aveam momente cand imi venea sa ma ridic si sa strig ca o descreierata:
IL VREAU!E CREEAT PENTRU MINE!MI SE RUPE DE CE ZICE-TZI!
si acum,e doar al meu...
Un comentariu:
:P:P:P casa de piatra impreuna :D:DD:D; :*:* ai grija de u kiisses
Trimiteți un comentariu